Consiliul Judetean Botosani
 
  Istorie  
  Istoria Judetului Botosani

Începuturile vieții pe meleagurile botoșănene, ca de altfel și al celei de pe întreg teritoriul țării se pierd în negura vremurilor.

          Din paleolitic se constată și în această parte a țării frecvente așezări omenești. Astfel, urme de locuire din această epocă au fost semnalate pe teritoriul județului în localitățile Mitoc, Bodeasa, Ghireni, Pogorăști, Ripiceni, Botoșani, Ștefănești, Miorcani ș.a.

          Așezările omenești s-au înmulțit iar urmele locuitorilor au devenit mai numeroase și mai variate în neolitic, reprezentate arheologic și în descoperirile făcute pe teritoriul județului, în localitatea Cucuteni: specifice culturii de Cucuteni sunt vasele de ceramică și pământ ars, pictate în două sau trei culori, de un înalt nivel artistic.

          Din epoca bronzului s-au descoperit pluguri, seceri cu butoane, săbii, vârfuri de lance din bronz la Ilișeni – Santa Mare (un adevărat depozit de bronzuri). Descoperiri din aceeași epocă a bronzului s-au mai făcut în localitățile Trușești, Corlăteni, Albești, Cătămărăști, Darabani etc.

          Descoperirile arheologice au demonstrat continuitatea viețuirii pe acest teritoriu, în epoca fierului, în perioada premergătoare constituirii statului dac centralizat și independent sub conducerea lui Burebista. Cea mai importantă dovadă o constituie complexul fortificat de cetăți traco-getice de la Stâncești, databile în sec. VI – III î.e.n. Este vorba de un complex fortificat, format din două cetăți, întărite cu un val și șanț de apărare, însumând o suprafață totală de aprox. 50 ha.

În interiorul cetății s-au descoperit complexe de locuire, obiecte din ceramică autohtonă, vârfuri de săgeți din bronz, perle din pastă sticloasă, diverse obiecte din bronz și fier, precum și o piesă de aur, reprezentând un animal fantastic cu cap de mistreț, trup de pește și coadă de pasăre, al cărui original se găsește la Muzeul de Istorie al României.

Locuri întărite în chip asemănător au mai fost semnalate la Dersca, Copălău, Ibănești, Vf. Câmpului etc.

Mărturii valoroase pentru cea de-a doua epocă a fierului ce corespunde cu perioada formării statului dac centralizat și independent sub conducerea lui Burebista, le găsim la Cucorăni, Borolea, Manoleasa, Lozna, Corni, Horodiștea.

Unul dintre cele mai însemnate depozite de unelte și arme de fier a fost descoperit la Lozna, fiind compus din 55 piese cum ar fi:  seceri, coase, unelte de fierărie, ele fiind conservate într-o stare foarte bună la Muzeul de Istorie din Botoșani.

Dovezile arheologice arată că teritoriul județului Botoșani a făcut parte din statul dac centralizat și independent condus de Burebista, ca și din statul dac condus de marele rege Decebal.

Urme de locuire dacică pe teritoriul județului după războiul daco-roman din anii 105-106 după Hristos, când Moldova a continuat să fie locuită intens de dacii liberi, au fost atestate mai multe localități printre care: Botoșani, Cucorăni, Bobulești, Dângeni, Stâncești, Ștefănești. Cea mai importantă descoperire în acest sens este pusă în evidență de așezarea de tip Carpatic, formată din 10 locuințe dezvelite la Medeleni – Cucorăni, în care au fost găsite resturi de ceramică, fibule de bronz, obiecte de fier, demonstrând existența unei înfloritoare vieți economice.

Începând din sec. III după Hristos și continuând timp de zece secole după aceea, românii de pe aceste meleaguri nu și-au părăsit nici un moment vatra strămoșească, în ciuda trecerii unor valuri succesive ale populațiilor migratoare și a vicisitudinilor istoriei. În acest sens, pe teritoriul județului au fost descoperite 280 puncte de locuire care acoperă întreg mileniul I al e.n.

          Foarte multe așezări din județ sunt atestate documentar în perioada secolelor XIV - XVI. Dorohoiul este atestat documentar la 1407, iar orașul Botoșani în 1439.

          Dezvoltându-se atât de timpuriu, „Botoșanii nu au fost cetate ci târg deschis, fără ziduri" situat la o răspântie de drumuri, ceea ce a dus la un comerț înfloritor. Se pare că, începând cu secolul al XV-lea, dezvoltarea pe care o cunoaște comerțul aduce orașului venituri însemnate, iar prima pecete a orașului a fost un păun cu coada răsfirată ce simboliza podoabele doamnei Moldovei, cumpărate cu bani din venitul târgului.

          Marii voievozi ai Țării Moldovei, Ștefan cel Mare și Petru Rareș, înscriu numeroase prezențe la Botoșani, în județul nostru păstrându-se și azi ctitoriile domnești: Biserica Sf. Nicolae din Dorohoi (1495) și Sf. Nicolae Popăuți (1496) ale lui Ștefan cel Mare, azi monumente istorice.

          Tot monumente istorice sunt ctitoriile Doamnei Elena, soția voievodului Petru Rareș: Bisericile Sf. Gheorghe (1551) și Uspenia (1552).

          Evenimentele istoriei moderne sunt mai puțin reprezentate prin monumente. Se poate evidenția monumentul închinat eroilor primului război mondial, operă de proporții a arhitectului H. Miclescu, ridicată în anul 1928, precum și tripticul realizat de sculptorul Gavril Costache, ridicat în memoria Răscoalei de la 1907.

 

 
     

Copyright © 2003 Consiliul Judetean Botosani